un blog de Cosmin Dima

Am evitat să scriu o analiză pe tot parcursul evenimentelor politice care au dominat scena politică în ultima perioadă dintr-un motiv care ţine de logica analizei. Pentru a face o analiză pertinentă şi pentru a înţelege cât mai bine procesul politic care se desfăşoară, acesta trebuie să se fi terminat. Perspectiva este cea a analistului şi nu a consultantului care se confruntă cu problemele în timp real şi trebuie să le dea o rezolvare în câteva minute, ore, zi etc.

Aşadar, ce s-a întâmplat în linii mari în ultima perioadă? Voi aborda trei aspecte: falsele probleme, lupta mesajelor şi evident, deznodământul bătăliei: ieşirea PSD de la guvernare şi cabinetul Boc cu super-miniştri.

Falsele probleme:  Întreg spectacolul a început de fapt cu o falsă problemă: Ministerul Administraţiei şi Internelor este cheia câştigării alegerilor prezidenţiale. Ca să demonstrez că este vorba despre o falsă problemă voi folosi câteva exemple din practica politică, guvernamentală şi electorală, evident, din România.

1996 – PSD deţinea acest minister la alegerile prezidenţiale – rezultatul: Emil Constantinescu, liderul opoziţiei şi principalul contacandidat al lui Ion Iliescu a câştigat alegerile prezidenţiale;

2000- CDR deţinea acest minister; rezultatul – Ion Iliescu, liderul opoziţiei, a câştigat alegerile prezidenţiale;

2004 – PSD deţinea acest minister; rezultatul-Traian Băsescu a câştigat alegerile în faţa lui Adrian Năstase;

Lucrurile sunt evidente.

Am avut de a face cu o falsă problemă. În România, nu este necesar ca partidul care organizează  alegerile prezidenţiale să le şi câştige, prin candidatul susţinut. Practica politică a arătat că partidul care a organizat alegerile prezidenţiale a pierdut (mă refer la candidatul partidului).

Dezbaterea cu privire la controlul MAI a fost alimentată de PSD în urma gafei pe care Emil Boc a făcut-o în ceee ce a fost demiterea lui Nica din cauza unor afirmaţii necontrolate şi neverificate. Consider că ieşirea de la guvernare a PSD este o mişcare bună pentru stânga, administrată greşit de către PD-L. 
Cine a pierdut şi cine a câştigat din războiul declaraţiilor şi din această mişcare politică?

Nu intru în analiza conţinutului fiecărui mesaj care s-a transmis în toată această perioadă pentru că lucrurile sunt simple. Miza a constat în cine iese cu faţa curată din acest scandal.

PSD a mers pe ideea că PD-L şi Traian Băsescu este de vină pentru acest scandal, că vor să controleze MAI, iar PD-L a contracarat prin ideea că PSD creează criza politică prin ieşirea de la guvernare.

Cred că în privinţa declaraţiilor s-a creat o confuzie generală cu privire la vinovatul principal. Nici unul dintre partide nu a ieşit cu faţa curată din această mişcare. A fost un joc cu miză nulă. De ce? Pentru că fiecare a contracarat cu abilitate mişcarea celuilalt.

Singura certitudine este următoarea: PSD devine principalul partid de opoziţie şi va putea trage cu toate tunurile în Cabinetul Boc şi în insuccesele pe care aceştia le vor avea în umătoarele luni. E greu de crezut că actuala configuraţie guvernamentală va putea fi eficientă. Mircea Geoană, printr-un noroc al conjuncturii politice, greşeala lui Emil Boc de a-l îndepărta pe Nica, va avea spaţiu de manevră necesar pentru a creşte din punct de vedere electoral. În acest fel scapă de mesajul duplicitar pe care a fost obligat să-l transmită până acum. Cu alte cuvinte Mircea Geoană va putea să critice în mod legitim actuala configuraţie a Guvernului şi pe Traian Băsescu.

Câştigă Crin Antonescu din punct de vedere electoral ?

Crin Antonescu pare a fi avantajat de întreg scandalul care s-a creat în jurul dezmembrării „visului lui Traian Băsescu”. Din punct de vedere al strategiei politice a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, singurul lucru care s-a schimbat este acela că Mircea Geoană poate să critice liniştit combinaţia PD-L-Boc-Traian Băsescu.

Intrarea lui Sorin Oprescu va complica lucrurile. Cum se va raporta contracandidaţii lui Sorin Oprescu la el? Cum îl va ataca Crin Antonescu pe prietenul lui ? Mircea Geoană şi Traian Băsescu nu cred vor avea probleme din acest punct de vedere.
În orice caz, Sorin Oprescu va avea aceelaşi discurs antisistem, antistructural, anti-stăpâni, anti-. El va fi candidatul care se va diferenţia de ceilalţi pentru că este anti. Cât de credibil va fi ? Rămâne de văzut. Oricum intrarea lui Oprescu va face şi mai interesantă lupta electorală. El chiar este un altfel de candidat – un candidat independent.

Super-miniştri

Noul Cabinet Boc este format din super-miniştri care pot duce treburile de la minister fără nicio problemă. Cel puţin aşa ne-a informat doamna super-ministru Elena Udrea “Avem tinte precise pe care vrem sa le rezolvam dintre cele care mi-au fost supuse atentiei la Ministerul Turismului. Trebuie gasite solutii la probleme legate si de turism si de mediu. Este mai usor acum ca poti sa ai decizia si intr-o parte si in cealalta”.  Mergând pe logica doamnei Udrea, diviziunea muncii nu este bună, iar 9 miniştri sunt mai eficienţi având câte două portofolii, inclusiv primul-ministru Emil Boc.
Şi în plus, odată cu ieşirea PSD de la guvernare, s-au făcut economii considerabile. Cheltuielile vor fi mai mici şi lucrurile vor merge mai bine.
Tot ce trebuie să facem este să avem încredere în super-Cabinetul lui Super-Boc care va ţine în frâu nişte super-miniştri.