un blog de Cosmin Dima

În articolul trecut am anticipat cu o zi înainte de numirea premierului tactica lui Traian Băsescu. Era destul de clar că nu va ceda şi că va merge pe propriul scenariu şi va ignora în mod elegant, chiar cu argumente, propunerea majorităţii parlamentare coagulate în jurul primarului Sibiului. Era singura soluţia de a ieşi cu bine din capcana întinsă de către PNL, PSD, UDMR şi grupul minorităţilor. În afară de membrii PD-L, decizia lui Traian Băsescu de a-l desemna pe primarul „sectorului 4” nu a fost bine primită nici de restul comentatorilor şi analiştilor care mai au opinii cât de cât independente.
Scriam pe 6 noiembrie 2009 următoarea frază, în concluziile articolului: „Singura mişcare care ar pune majoritatea parlamentară în şah este ca Traian Băsescu să aibă o propunere şi mai onorabilă decât Klaus Iohannis. O propunere onorabilă, cu notorietate, populară dacă s-ar putea. O persoană mai cunoscută şi mai apreciată ca Iohannis.”

Impredictibilitatea preşedintelui Traian Băsescu, pe care mulţi o scot în evidenţă ca şi caracteristică esenţială a comportamentului politic, nu este chiar atât de impredictibilă. Cine studiază cu adevărat comportamentele liderilor politici îşi poate da seama în cea mai mare parte de modul în care acel lider îşi va structura acţiunea. Traian Băsescu a mizat în toată această perioadă pe o combinaţie între popularitate, agenda politică şi agenda cetăţenilor. Fiecare dintre cele trei elemente au fost folosite cu abilitate de către actualul preşedinte. A jucat cum a vrut şi a impus mai multe teme deodată. A impus teme pe agenda guvernamentală, a preluat teme de pe agenda publică şi a le-a transferat pe agenda politică. S-a jucat cum a vrut. Restul liderilor politici şi mass-media au căzut de fiecare dată în capcana comentariilor despre temele pe care preşedintele le-a impus. Astfel ele au putut fi impuse şi mai uşor.

Desemnarea lui Liviu Negoiţă a răspuns în mare parte profilului lui Klaus Iohannis. Traian Băsescu s-a mişcat din punct de vedere tactic foarte bine. A contracarat cu abilitate cererile majorităţii, comparativ cu rateul dat cu Lucian Croitoru. Odată cu această desemnare Traian Băsescu a închis una dintre temele cu care Crin Antonescu şi-a lovit contracandidatul. Cine va mai discuta despre desemnarea unui premier până după primul tur de scrutin?
Crin Antonescu se luptă cu Traian Băsescu într-un mod dispersat. Nu mai înţelege nimeni cum se poziţionează candidatul liberal faţă de actualul preşedinte. O alternanţă între atacurile directe şi cele indirecte, ba are, ba nu are nimic cu Traian Băsescu. Ultimele declaraţii ale lui Crin Antonescu dovedesc degringolada prin care trece strategia de campanie şi echipa de campanie a acestuia. A declara că mai bine votezi în turul al doilea cu Mircea Geoană/Vadim/Becali decât cu Traian Băsescu poate fi asimilată la fel de bine cu sinuciderea electorală. Cu alte cuvinte Crin Antonescu îşi recunoaşte eşecul, aşa cum a făcut-o şi prin ridicolul discurs de la alegerile europarlamentare, după afişarea rezultatelor ?

A avut un început bun şi a fost susţinut şi de presă. Însă s-a văzut, ulterior, că liberalul nu era chiar atât de pregătit pentru candidatura la alegerile prezidenţiale. A fost un experiment al propriei voinţe, al propriei şanse şi al propriului partid. Poate că jocurile nu s-au încheiat pentru Crin Antonescu, însă realitatea electorală zugrăveşte altceva. Este ignorat cu desăvârşire de principalul contracandidat, Traian Băsescu. Ba chiar i se propune şi intrarea la guvernare, fără pretenţia unui premier. Sondajele îi sunt defavorabile în marea lor majoritate. Polarizarea care s-a creat, dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu ca şi finalişti, nu cred că mai poate fi oprită. Poate prin câteva acţiuni gen Iohannis sau prin greşeli enorme ale lui Mircea Geoană.

Dacă nu va fi victima propriilor colegi şi a propriilor greşeli, Crin Antonescu va fi un redutabil candidat pentru alegerile din toamna lui 2014.

Consultările preşedintelui cu partidele politice nu au adus nimic nou, deocamdată, în ceea ce priveşte rezolvarea crizei politice şi instituţionale autohtone. Majoritatea parlamentară, constituită în jurul lui Klaus Iohannis, îşi menţine poziţia privind desemnarea acestuia.Traian Băsescu rămâne consecvent şi doreşte desemnarea un premier din partea partidului care are cele mai multe mandate parlamentare, adică PD-L. Criza economică este în plină desfăşurare şi nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea cu privire la derapajul economic care se proiectează în diversele analize economice. Clasa politică este prinsă în vârtejul alegerilor prezidenţiale, iar criza politică rămâne pe locul al doilea în preocuparea zilnică a politicienilor, după acţiunile electorale. Un peisaj politic destul de sumbru pentru o toamnă târzie.

Totuşi, la consultările de la Cotroceni au apărut câteva lucruri noi. Grupul bărbaţilor independenţi de partide, dar „dependenţi de steluţe”  şi discursul lui Mircea Geoană pe care l-a avut în faţa lui Traian Băsescu.

Invitaţia grupului condus de faptele de vitejie ale generalului de patru stele a ţinut de recunoştinţa pe care preşedintele a avut-o faţă de susţinerea pe care cei 20 de viteji au acordat-o PD-L în Parlament. 

Mircea Geoană a transmis câteva mesaje foarte bine. S-a văzut că s-a maturizat politic. S-a poziţionat bine anti-Băsescu, l-a atacat în mod direct, deschis, pe un ton bine calculat, s-a simţit responsabilitatea. La această întâlnire a fost mai bun ca ceilalţi.

Cum se va rezolva această criză ? Cine va ceda ? Traian Băsescu sau majoritatea parlamentară.
Să vedem câteva scenarii simple: dacă Traian Băsescu va propune un premier de la PD-L,  acesta cu siguranţă nu va fi votat de către majoritatea parlamentară constituită în jurul lui Iohannis; dacă Traian Băsescu va propune un alt premier independent, un tehnocrat susţinut de PD-L, acesta, din nou, nu va fi votat de majoritate; criza politică va continua şi Cabinetul Emil Boc va guverna în continuare, până după alegerile prezidenţiale.

Totuşi, apare o problemă. Traian Băsescu a avertizat că România va avea guvern până la terminarea alegerilor prezidenţiale. Asta înseamnă că Traian Băsescu va fi mai flexibil în interpretarea Constituţiei ?

Singura mişcare care ar pune majoritatea parlamentară în şah este ca Traian Băsescu să aibă o propunere şi mai onorabilă decât Klaus Iohannis. O propunere onorabilă, cu notorietate, populară dacă s-ar putea. O persoană mai cunoscută şi mai apreciată ca Iohannis.

Traian Băsescu şi-a prins degetele cu această inflexibilitate de interpretare a Constituţiei. Ignorarea soluţiei Iohannis i-a afectat imaginea. Rămâne o mişcare de forţă, dar greşită tactic.

Din motive profesionale şi personale nu am putut să scriu şi pe blog. Prioritate au avut câteva proiecte pe care abia ieri le-am terminat. Nu poţi să le faci pe toate odată chiar dacă ai vrea. Aşa că intru în blogosfera de campanie puţin mai târziu ca voi.

O serie întreagă de analişti politici au tot afirmat până acum, şi susţin în continuare, că această campanie va fi o luptă între persoane, între candidaţi, în care forţa şi personalitatea acestora vor fi principalele atuuri.  Sunt parţial de acord.

Însă, pe lângă aceşti candidaţi mai sunt câteva elemente care de fapt definitivează forţa unei campanii electorale: partidele, mass-media, sondajele comandate de partide şi modificate în funcţie de interesele electorale şi resursele financiare.

Ce ar face Crin Antonescu fără Patriciu ? Ce ar face Geoană fără PSD ? Cum s-ar descurca Sorin Oprescu fără finanţatorii lui ? Ce ar face Traian Băsescu fără sprijinul logistic al PD-L ?  Sunt numai câteva întrebări la care fiecare ar putea răspunde şi, în plus, şi-ar putea imagina ce ar face respectivii candidaţi goliţi de elementele de mai sus. Lupta politică şi electorală se dă cu toate aceste elemente, iar candidaţii reprezintă exponentele acestei lupte.

Oare este adevărat că Mircea Geoană îl întrece pe Traian Băsescu în ceea ce priveşte intenţia de vot, aşa cum arată ultimul sondaj INSOMAR ?  Mircea Geoană – 32%, Traian Basescu – 30% (Sursa aici ) .

Nu sunt foarte convins. Însă de ceea ce sunt sigur până în acest moment al campaniei este că finala se conturează deja: Mircea Geoană vs Traian Băsescu. În mesajele pe care le transmite Crin Antonescu şi PNL se simte îngrijorarea. Îi cheamă pe contracandidaţi în mod personal în dezbateri electorale, acuză media că generează o finală Băsescu Geoană etc. Se simte îngrijorarea care poate avea două cauze: fie Crin Antonescu se simte furat, neglijat, dat la o parte din această luptă, iar sondajele interne arată pentru el un trend pozitiv (asta dacă nu e minţit), fie candidatul liberal ştie că nu mai are loc în primele două culoare electorale decât dacă îi înfruntă în mod direct pe ceilalţi competitori.

În orice caz Traian Băsescu nu va participa la dezbateri electorale alături de ceilalţi contracandidaţi, cu excepţia, probabil, a ultimei săptămâni.  Ceea ce pentru Crin Antonescu şi Sorin Oprescu va fi probabil foarte târziu.
Sorin Oprescu pare că nu aleargă pe culoarul favorabil, chiar dacă până în acest moment competiţia nu s-a terminat. Care să fie motivele? O campanie foarte vizibilă nu are. Intervenţiile din show-urile de televiziune nu au avut un impact extraordinar. Sorin Oprescu nu mai şochează prin mesajele transmise, chiar dacă uneori mizează şi pe cartea vulgarităţii. Sorin Oprescu trebuie să se reinventeze, altfel rămâne cu independeţa de la primărie şi cu nişte bani cheltuiţi.

Candidaţii au partea lor de succes, care este destul de importantă, însă fără logistica bine pusă la punct din spatele lor pot sta acasă liniştiţi că tot acelaşi număr de voturi l-ar lua.
PS: Ştiaţi că militanţii PNL au strâns semnături şi pentru Crin Antonescu şi pentru Sorin Oprescu? Şi asta s-a realizat prin mişcarea: Un militant liberal, două tabele, unul cu Crin, altul cu Sorin. Aşa că ar fi plauzibilă cedarea lui Sorin în favoarea lui Crin.