un blog de Cosmin Dima

Starea de fapt: Conflict puternic la nivelul societăţii. PSD vs PD-L & Traian Băsescu vs Guvern; Traian Băsescu vs partide politice & mass-media

Din cele două dimensiuni ale politicii, cea conflictuală şi cea consensuală, ambele sunt benefice într-o societate. Depinde de grad şi de intensitate. Prima contrapune interese diferite şi divergente, cea de a doua încearcă să le amelioreze şi să le rezolve în manieră constructivă. Cu fiecare declaraţie, cu fiecare comentariu, cu fiecare interviu, cu fiecare tv-show starea conflictuală din sfera politică începe să se cronicizeze.

Principalii actori: Traian Băsescu, consilierii acestuia, mass-media (Realitatea TV, Antena 3, alţi jurnalişti virulenţi), lideri de opinie, PSD şi PD-L.

Actori secundari: PNL, UDMR, PRM, PNG rămân actori secundari într-un joc principal al puterii şi al dominaţiei politice. Regăsim cu uşurinţă anumite instincte politice (Traian Băsescu) vs calcule politice (reacţii ale PSD).

În acest moment politica românească este împărţită în două ligi. „Premier League” – în care meciurile cele mai interesante sunt cele în care joacă cele mai performante echipe: echipa PD-L şi Traian Băsescu (cei care fixează agenda şi temele) şi echipa PSD, nu neapărat Mircea Geoană (citiţi aici comunicatul foarte bun al PSD – reacţie la ultimele declaraţii ale lui Traian Băsescu). Ambele se luptă pentru supremaţia politică. Ambele atacă şi contraatacă.

Pentru a merge mai departe cu comparaţia PNL joacă în „Second League”. El urmăreşte cu interes meciurile din prima ligă şi apoi comentează fazele. Reacţiile PNL sunt târzii, iar atunci când beneficiază de un penalty, ratează (în comisia Ridzi s-a comportat bine, dar a uitat să atace prin mesaje politice). În plus, încearcă să mai joace şi în timpul pauzei. (propunerea unei comisii pentru Berceanu nu va face decât ca aceste acţiuni să fie văzute ca nişte abuzuri, forţări instituţionale). Evident depinde şi de interesul presei. PNL acţionează şi reacţionează în funcţie de acţiunea şi reacţia celor două partide principale de pe scena politică.

Cine urmăreşte ce se întâmplă în acest moment pe scena politică, va vedea că jocul este făcut de PSD şi PD-L. PNL se află pe dinafară. PSD începe să aplice tactica pe care i-au recomandat-o consultanţii americani. Atac indirect la Traian Băsescu prin atacarea apropiaţilor lui. Aceaşi tactică prin care PNL îşi revenea în timpul mandatului lui Călin Popescu Tăriceanu. Vom vedea dacă va da roade. PNL rămâne o voce timidă, fără mişcări spectaculoase şi fără prea mari şanse de câştig.

Traian Băsescu & PD-L vs Restul Lumii

 Traian Băsescu a pornit o luptă fulminantă cu o parte a mass-media (în particular cu Realitatea TV şi Antena 3) şi cu PSD. Duce o luptă periculoasă care afectează şi partidul pe care îl susţine. PD-L începe să fie izolat pe scena politică şi asta cu concursul puternic al presei.

Ce are de câştigat Traian Băsescu dacă polarizează lupta politică? Repetă scenariul din 2004? Singur împotriva tuturor şi tactica victimizării au dat de mai multe ori roade, însă pe atunci Traian Băsescu lupta împotriva unor adversari politici. 

În orice caz, Traian Băsescu încearcă ceva ce de cele mai multe ori s-a dovedit un lucru imposibil. Lupta personală cu presa. Este prima lecţie pentru un om politic să nu înceapă un conflict cu presa.

Care este tactica lui Traian Băsescu? Este o tactică, totul face parte dintr-o strategie? Sau este vorba de „nebunia” liderului? De ce nu-şi lansează Traian Băsescu candidatura încă? Este vorba de calcul politic sau este vorba de o oboseală acumulată din luptele pe care acesta le-a dus până acum? Funcţia pe care o deţine surmenează, toceşte psihicul, acutizează anumite obsesii.

Traian Băsescu nu-şi lansează candidatura din două motive: primul l-am mai discutat în posturile precendete (calcul politic şi tactică electorală), iar al doilea ar putea fi acela al oboselii acumulate prin natura funcţiei.

Teza „nebuniei” liderului este analizată amplu într-o carte recent apărută la noi „Aceşti nebuni care ne guvernează”, Pascal de Suitter, Editura Tritonic, 2008. Prin exemple celebre autorul intervievează experţi în psihopatologie, în etnopsihologie, în sexologie, în psihologie politică şi în neurologie. Pentru cei care au curiozitatea să citească această carte vor găsi concluzii importante ale unor specialişti în psihologie politică,dar şi ce înseamnă meseria de profiler politic.

P.S. Pentru cei care nu sunt mulţumiţi că nu iau în considerare toţi factorii posibili în analizele postate, adică pe un BLOG, nu pot decât să le urez succes să o facă pe blogurile lor şi să mă anunţe şi pe mine când o fac. Analizele complexe şi complete pot fi regăsite în serviciile DDHM Strategic Consulting Group.