Conflictul intraexecutiv în regimul semiprezidenţial românesc
Primul-Ministru Călin Popescu Tăriceanu versus
Preşedintele Traian Băsescu
COSMIN DIMA
This article explores the intraexecutive conflict emerged between 2004-2008 involving Prime Minister Calin Popescu-Tariceanu and President Traian Basescu. I will analyse the main causes which led to the deterioration of the cooperation between the two executive leaders and the effects that were generated in political and institutional field. The study of intraexecutive relation brings back the debates about the romanian semipresidential regime: sharing the powers between the prime minister and the president, the ambiguity and overlap of the constitutional responsabilities or, possibly, a need to make some constitutional changes to avoid future conflicts and political crisis.
Keywords: semipresidentialism, prime minister, president, intraexecutiv conflict
Practica politică postdecembristă a arătat că relaţia dintre preşedinte şi primul-ministru a urmat fie o logică a tensiunilor (Ion Iliescu şi Adrian Năstase, Emil Constantinescu şi Victor Ciorbea), fie a conflictului intraexecutiv (Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu) sau a măsurilor extreme (revocarea la limita constituţionalităţii a premierului Radu Vasile de către preşedintele Emil Constantinescu şi mineriada din septembrie 1991 prin care Ion Iliescu l-a îndepărtat pe Petre Roman). De la această regulă au făcut excepţie soluţiile de compromis, soluţiile tehnice, în cabinetele tranzitorii: cabinetul Stolojan (16 octombrie 1991 – 15 octombrie 1992), cabinetul Isărescu (14 decembrie 1999 – 12 decembrie 2000) şi cabinetul Văcăroiu (13 noiembrie 1992 – 10 decembrie 1996).
În literatura de specialitate1 se discută în mod constant despre regimul semiprezidenţial, fără să se fi ajuns încă la o definiţie comună. Este o consecinţă a condiţiilor specifice şi/sau diferite de funcţionare a regimului semiprezidenţial din ţările luate în considerare.
Nu voi aborda in extenso problema semiprezidenţialismului. În schimb, definirea acestuia este necesară pentru precizia analizei. Voi avea în vedere viziunea lui Maurice Duverger2 cu privire la definirea conceptului. În accepţiunea acestuia un regim poate fi numit semiprezindenţial dacă îndeplineşte trei condiţii: 1. preşedintele republicii este ales prin sufragiu universal; 2. el posedă puteri considerabile; 3. există, de asemenea, un prim-ministru şi miniştri care posedă puteri executive şi guvernamentale şi pot rămâne în funcţie numai dacă Parlamentul nu-şi manifestă opoziţia faţă de ei. Definiţia lui Duverger nu surprinde în totalitate practica politică constituţională pentru cazul României, însă reprezintă unul dintre reperele teoretice luate în considerare în analiza relaţiei dintre preşedinte şi primul-ministru.
(more…)