un blog de Cosmin Dima

Câştigarea de către Traian Băsescu a celui de-al doilea mandat la Cotroceni i-a adus o satisfacţie politică şi personală unică. Singurul preşedinte de după 1989 care a fost reales consecutiv, Traian Băsescu încetează să mai reprezinte o miză politică pentru advesarii săi. Cine se mai raportează la acesta ca la un adversar politic principal înseamnă că este în stare să comită o eroare de interpretare a rezultatelor din 6 decembrie 2009.

Decizia majorităţii electoratului de a-i mai acorda încrederea politică, încă odată, este, în acelaşi timp, şi o decizie de a-i limita acţiunea politică de anvergură naţională.

Odată terminată campania electorală prezidenţială, pasiunile dezvoltate înainte şi în timpul acesteia se sting uşor-uşor, chiar dacă rănile, încă, nu sunt cicatrizate. Polarizarea pro-Băsescu-anti-Băsescu şi-a atins apogeul, iar acum începe să se stingă. Deocamdată nu se mai vorbeşte de Traian Băsescu cu aceeaşi patimă de către susţinătorii acestuia şi nici nu mai este subiectul favorit al atacurilor principalilor comentatori, analişti, jurnalişti sau al trusturilor de presă. Deocamdată.

Deocamdată, scena publică şi politică este ocupată cu previziunea efectelor pe care le va genera congresele principalelor partide politice şi cu discuţiile despre reforme, schimbări sau repoziţionări politice.

A-i declara, în continuare, război deschis lui Traian Băsescu nu mai ţine de strategie şi de tactica politică, ţine de patologia politică românească, explorată prea puţin de specialiştii români. Din când în când mai este acuzat, pe drept sau pe nedrept, pentru asmuţirea “câinilor de pază” (ANI, Parchet, DNA) asupra unor lideri politici importanţi. Puţini sunt şi cei care văd în acest lucru un început al consolidării instituţiilor.

Cu toate că a ieşit din sfera mizei principale, Traian Băsescu va trebui să-şi ducă la capăt scopurile politice principale. Influenţa politică există încă, însă, odată cu trecerea timpului, ea se va diminua treptat. De aceea, va trebui să asigure continuitatea politică pentru PD-L şi după ce va înceta să mai fie locomotiva partidului. PD-L va trebui să se reformeze şi să se consolideze ca partid cu doctrină proprie, partid modern, transparent şi cu un alt mod de gestionare a resurselor umane. Va trebui să iasă din sfera influenţei totale a preşedintelui şi să încerce să-şi gestioneze singur temele şi acţiunea politică. Dacă va reuşi, se va consolida. Dacă nu va reuşi, se va duce la fund odată cu liderul fondator.

Pe de altă parte, reforma statului, ca prioritate a viziunii sale despre nevoia dezvoltării societăţii româneşti, va eşua sau nu. Aşa cum lupta împotriva corupţiei a eşuat în primul mandat, există, şi de data aceasta, posibilitatea ca acesta să se abată de la traseu.

Pentru Traian Băsescu miza politică principală o reprezintă propriul efort de a nu rămâne în istorie preşedintele conflictual care nu şi-a dus niciun obiectiv major promis “boborului” la bun sfârşit. 

 Articol publicat pe site-ul ZIARE.COM