un blog de
Cosmin Dima

Scriam într-un articol din 4 august, „Cât de mult îşi permit PSD şi PD-L să se despartă? ”, că pentru cele două partide ale coaliţiei primează varianta raţională şi pragmatică a relaţiei politice, decât varianta orgoliilor de zi cu zi.  Cât de rău ar trebui să se mai lovească PD-L şi PSD ca să se despartă ? Câte scandaluri ar mai trebui să fie dezbătute săptămâni în şir în cadrul talk-show-urilor pentru ca cele două partide să considere că şi-au afectat destul de mult imaginea?

Declaraţia preşedintelui PNL, Crin Antonescu, diminuează, în mod real, şansele PD-L de a merge, până în alegerile prezidenţiale, cu un guvern minoritar. Nefiind susţinut de PNL, PD-L nu va avea o majoritate cu care să poată face faţă nevoilor legislative şi a nevoilor de politici publice în condiţiile unei crize economice şi financiare accentuate. Majoritatea şi visul lui Traian Băsescu se vor spulbera în mod formal. Criticile se vor îndrepta şi către cel care a garantat Pactul pentru România.

Apelul la calm şi la responsabilitate al lui Mircea Geoană şi întâlnirea pe care a avut-o cu Emil Boc întăresc ideea că cele două partide nu sunt pregătite să rupă coalţiţia. Presiunile sunt enorme, dar resursele sunt mai importante. Şi costurile de imagine de asemenea. Căderea unui guvern de 70% garantat de Traian Băsescu va fi un ecou electoral care va fi luat în seamă de către electorat.
 
Aşa cum am văzut şi pe alte bloguri dar şi în ziare se mizează pe o rupere a coaliţiei.  Nu merg pe logici de bun simţ şi pe zvonuri din interior. Eu cred că ceea ce discuţi cu un politician trebuie să rămână între patru ochi.  Este o filozofie pe care o respect şi o voi respecta şi de acum înainte.

Reiau, aici, argumentele menţinerii coaliţiei pe care le-am postat în „Cât de mult îşi permit PD-L şi PSD să se despartă? ”(4 august 2009).
„• Miza politică este uriaşă. Funcţia de preşedinte al României poate aduce din noiembrie 2009 o nouă configuraţie guvernamentală, în funcţie de rezultatele alegerilor. Fără PD-L sau fără PSD sau poate rămâne aceeaşi. Prudenţa şi calculul politic primează în faţa intereselor şi orgoliilor anumitor lideri politici cu greutate din ambele partide;
• Cu toate că se află într-o coaliţie de guvernare, PD-L şi PSD sunt două partide puternice, diferite din punct de vedere doctrinar, aflate într-un an electoral în competiţie. Tensiunile şi conflictele dintre ele sunt, astfel, inevitabile. Dar, toleranţa pentru acţiunile politice şi mediatice al unui partid împotriva celuilalt este mult mai mare în această perioadă;
• O despărţire prematură ar putea da şanse mult mai mari unui candidat independent sau unui candidat al unui partid de opoziţie. Traian Băsescu ar fi unul dintre principalii perdanţi ai ruperii coaliţiei. Crin Antonescu ar putea câştiga teren în lupta pentru alegerile prezidenţiale;
• Costurile politice şi electorale pentru PD-L şi PSD ar fi mult mai mari dacă cele două partide ar rupe coaliţia, comparativ cu menţinerea unei situaţii tensionate şi conflictuale.;
• Pentru ambele partide ar fi o situaţie LOSE-LOSE;”
Dacă se va rupe coaliţia cel puţin o săptămână canalele de ştiri vor afişa, discuta, dezbate , comenta eşecul guvernului Emil Boc, al PD-L şi al PSD în ceea ce priveşte guvernarea pentru România. Nici Traian Băsescu nu va scăpa basma curată. PNL şi Crin Antonescu vor avea o şansă se se apropie de un procent decent în aceste alegeri, poate chiar o intrare în turul al doilea.