un blog de Cosmin Dima

Nu a trecut foarte mult timp de la premierea câştigătorului din campania pentru alegerile prezidenţiale că s-au şi rezolvat în mare parte dilemele postelectorale. Aşadar, alegerile nu au fost fraudate chiar dacă s-au constatat şi câteva nereguli. În ceea ce priveşte dilema guvernare-opoziţie lucrurile sunt puţin mai complicate, dar aproape finalizate. PNL a rămas consecvent pe poziţii de forţă intrând cu mare viteză în opoziţie, UDMR s-a proiectat la guvernare alături de PD-L, iar PSD fierbe în sucul propriu în care Traian Băsescu a mai presărat şi puţin piper odată cu propunerea lui Marian Sârbu pentru Ministerul Muncii.

Odată cu terminarea campaniei prezidenţiale miza electorală a partidelor s-a terminat. Nu mai avem alegeri decât peste trei ani. Este nevoie de o altă abordare. Logica electorală trebuie să facă loc unei logici pragmatici care să pună pe primul loc realizarea unui corp de politici publice capabile să diminueze, în mod real, efectele crizei. Singura modalitate de a rezolva treburile ţării este cea a compromisului şi nu a conflictului.

Traian Băsescu rămâne consecvent şi merge cu hoitul înainte. În loc să caute soluţii să împrospăteze imaginea şi calitatea actului guvernamental preferă să rămână cu leşul în curte şi să-l pună la plimbare. Nu este de neînţeles faptul că majoritatea miniştrilor PD-L or să rămâne pe posturi. Lipsa cadrelor bine pregătite este un neajuns al partidului de peste 30%. Dacă ajungi să te împrumuţi de oameni, aşa-zişi independenţi, este destul de clar că partidul are lacune în selecţia cadrelor.

PNL, în consecvenţa animalului, nu are curajul să-şi asume o parte destul de importantă a guvernării, chiar dacă va da nas în nas cu mirosul usturător al cadavrului umblător. Care este strategia partidului? Priponirea în opoziţie şi blocarea, alături de PSD, a majorităţii proiectelor într-o perioadă în care România are nevoie de consens şi compromis mai mult ca oricând? Este greu de spus. Probabil nici ei nu au o strategie foarte bine pusă la punct. În lupta cu inamicul combatant trebuie să te adaptezi, iar PNL nu numai că nu face asta, mai mult fuge din calea aclamatei superiorităţi. Dacă liderii PNL sunt atât de buni în rezolvarea problemelor guvernamentale, atunci de ce nu iau taurul de coarne şi-l scutură puţin? Mi se pare singura soluţie, potrivită contextului, pentru a-şi demonstra eficienţa şi calitatea politică. 

PSD nu-şi dă nici el jos ochelarii de cal. Mai ales după suferinţa rezultatului final al alegerilor prezidenţiale. Este oarecum de înţeles. Mai durează până rănile se vor vindeca. Pâna una alta este aşteptată revoluţia roşie internă în PSD. Mircea Geoană îşi numără zilele, iar dacă nu o face el, cu siguranţă sunt colegi care taie zilele din calendar. În ceea ce priveşte actul de guvernare, PSD o să-l urmărească din opoziţie. Multă răbdare şi tutun în următorii trei ani.

PS. NU ORICINE E CONSECVENT E BOU ŞI NU ORICINE FACE UN COMPROMIS E PROST !