CRIZA POLITICĂ – Provocări politice după învestirea Cabinetului Ungureanu
Codul portocaliu este valabil şi în politica românească odată cu învestirea Cabinetului Ungureanu. USL încearcă, în mod alert, să supravieţuiască provocării politice pregătite atent de către Traian Băsescu. Între timp, prim-ministrul Ungureanu face prima dojană şi gafează exemplar în prima zi de luptă pe frontul de est.
O astfel de mişcare politică (înlocuirea totală a guvernului cu miniştri tineri) generează în mod automat o serie de provocări pe care atât USL, cât PD-L trebuie să le gestioneze în mod adecvat în pasionala luptă politică dâmboviţeană.
USL, între ciocanul Ponta şi nicovala Ungureanu
Schimbarea în totalitate a Cabinetului Boc cu Cabinetul Ungureanu a produs în rândul USL o dramă enormă. O ruptură de ritm. Seturile de mesaje şi strategiile de comunicare cu care au lucrat în mod constant până acum liderii USL au expirat peste noapte. Mesajul anti-Boc şi întreaga gamă de miniştri cu probleme de imagine au dispărut. În locul acestora, un Mihai Răzvan Ungureanu şi o echipă tânără au preluat controlul guvernamental.
În plus, discursul lui Victor Ponta din Parlament a avut un efect devastator asupra relaţiilor dintre PSD şi PNL. A anunţat o schimbare în logica confruntării dintre USL şi noul Cabinet. De la conflict total şi un război rece care se anunţa de durată, la o relaxare şi consens politic atunci când va fi momentul. A întors la 180 de grade direcţia comportamentului politic al USL, fixat pe acţiuni radicale.
Deşi textul poate fi cu uşurinţă introdus în cutiuţa strâmtă a discursurilor despre normalitate şi consens, în relaţia dintre PSD şi PNL el a creat panică. Războiul rece s-a mutat în altă sferă, în interiorul USL. În mod paradoxal discursul pozitiv, constructiv a avut un efect distructiv, negativ în relaţiile dintre cele două forţe politice componente ale alianţei.
Vor merge mai departe cu semi-greva parlamentară? Se mai justifică o astfel de acţiune politică atâta timp cât cabinetul Boc nu mai există? Ce decizie vor lua liderii USL şi când?
Liderii USL au nevoie de recalibrarea discursului. Dilema fundamentală în care se regăseau acum o săptămână pare că s-a rezolvat de la sine. Radicalizarea a luat locul moderaţiei, cel puţin în opţiunea lui Ponta. Critica de dragul criticii nu mai este valabilă, în acest context este chiar neproductivă. Acum când se aşteaptă soluţii şi rezultate palpabile, concrete, oamenii îşi vor îndrepta privirea către cei care le vor oferi. Dacă Ungureanu le va oferi, cum va reacţiona USL?
Pentru că Guvernul Ungureanu va beneficia de luna de miere liderii USL nu pot decât să aştepte să taxeze greşelile acestora sau să vină cu alternative şi să încerce şi direcţia consensului.
Şi ar mai fi o temă de gândit. Poate că echipa USL s-a erodat în formatul cotidian al pozei de grup. Lumea s-a plictisit să vadă trei preşedinţi de partid care spun acelaşi lucru în acelaşi timp cu alte cuvinte. Poate că liderii USL ar trebui să se gândească la o distribuţie de roluri în acord cu funcţiile la care fiecare aspiră.
PD-L joacă ultima carte
Din investirea cabinetului Ungureanu PD-L a câştigat timp. Dar este ultima carte, ultimul atu. Se joacă totul sau nimic. Dacă tinerii miniştri confirmă, atunci Cabinetul Ungureanu a fost varianta câştigătoare. Dacă însă vor cădea în capcanele guvernării atunci timpul câştigat de PD-L nu a fost decât un fel de scurt concediu care va pregăti un concediu mult mai lung. Dar dacă vreunul din tinerii miniştri vor confirma pe modelul Ridzi atunci, în mod cert, PD-L va rămâne un studiu de caz pentru studenţii de la ştiinţe politice, aşa cum a rămas şi PNŢCD.
Pe de altă parte, PD-L şi-a asigurat parţial şi liniştea internă. Emil Boc a plecat, iar Guvernului i s-a dat şansa la o a doua şansă. Era exact ce vroia partidul. Vroia o schimbare, o remaniere. A primit mai mult. Poate mai mult decât se aştepta.
Singura problemă rămasă de gestionat şi în mod fundamental importantă este cea a leadershipului. Cum va putea Emil Boc să meargă în alegeri în fruntea partidului în condiţiile în care schimbarea lui a survenit pe fondul lipsei sale totale de popularitate? Va risca PD-L să joace totul pe un guvern foarte tânăr şi neexperimentat şi cu un prim-ministru independent?
În alegeri, un partid are nevoie de un lider puternic şi credibil pentru a reuşi. Emil Boc nu a avut această calitate. Credibil nu mai este. Poate cu excepţia Clujului, resursele sale politice au fost epuizate de guvernare. Probabil nu va trece mult timp, iar Emil Boc va mai fi încă odată pus în discuţie.
Pentru a „motiva” şi mai mult liderii partidului, Traian Băsescu le-a mai dat celor din generaţia lui, o temă de gândit. Să lase locul celor tineri. Este destul de dificil să-ţi închipui o astfel de divizare şi mai presus de toate să fie şi aplicată. Cu siguranţă pensionarea anticipată a „bătrânilor”din PD-L, pe care în mod retoric Traian Băsescu le-a recomdat-o, nu le va pica bine. Divizarea politicii sau a unui partid pe un asemenea criteriu este falsă şi nu poate avea implicaţii practice.
Însă, ca semnal şi ca exerciţiu retoric poate avea diverse efecte pozitive.
Articol publicat Sunday, February 12th, 2012 la 18:18 in categoria Politica/Politici/Partide. Poti urmari raspunsurile prin feed-ul RSS 2.0. Comentariile si raspunsurile sunt inchise.
MODIFICAREA TRATATULUI UE (ACORDUL FISCAL), CARE PRESUPUNE, DE FAPT, REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII TREBUIE SUPUS REFERENDUMULUI
Despre PDL se stie ca a sustinut si promovat politicile de genocid national, anti-romanesti si anti- statale.
NU acest partid iresponsabil si criminal- am numit PDL- ma preocupa, intrucat, de la acesta, stiu la ce trebuie sa ne asteptam.
Halucinanta, insa, este atitudinea Opozitiei!
Am asistat in ultimele zile la replici ale Opozitiei, legate de Acordul fiscal- inacceptabile din punct de vedere al reprezentarii politice si inadmisibile legal.
Acordul fiscal (indiferent de redenumirea sa, cosmetica- important fiind continutul) inseamna, fara echivoc, modificarea Tratatului UE (ma voi referi la Romania- dar acelasi lucru este valabil pentru toate statele membre ale Uniunii Europene).
Punctul- cheie al acestui Tratat este reducerea (stirbirea) suveranitatii (Traian Basescu s-a exprimat explicit, public, in legatura cu reducerea suveranitatii si ca se implica in acest lucru “putin astazi, inca putin maine” pana la anularea ei).
Pentru cei care ar fi tentati sa ma contrazica, invocand “argumente cu diplomatichie” afirm (pentru a nu trebui sa se osteneasca):
DACA TINTA ACESTUI ACORD (zice-se, doar fiscal!) NU AR FI REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII (si deschiderea caii pentru anularea acesteia) NU AR TREBUI SA FIE MODIFICAT/E TRATATUL/ELE UE.
Insistenta introducerii unor prevederi aparent ciudate, in Constitutie (de exemplu, nivelul deficitului bugetar) are ca scop pervers anularea sensului continutului (prin insasi acea prevedere!) art. 2 din Constitutia Romaniei -”Suveranitatea”.
Nu trebuie sa fie cineva un mare constitutionalist- trebuie doar sa cunoasca principiile si sa le interpreteze corect- pentru a ajunge la concluzia ca si in conditiile in care s-ar ajunge la un “compromis cosmetic” ( constand, de exemplu, in revizuirea Constitutiei STRICT prin introducerea prevederilor de ordin fiscal, cu mentinerea celorlalte articole) ar fi anulat, de facto, art. 2 din Legea fundamentala- “Suveranitatea”.
Mai exact, art. 2 – “Suveranitatea”- ar ramane “ceva” la nivel declarativ, imprecis, o capcana pentru linistirea spiritelor (prin aparenta sa imperativa care isi va pierde, de fapt, sensul- respectivul articolul constitutional devenind, in realitate, generalizant).
In schimb, noul articol din Constitutie,, cuprinzand prevederi fiscale precise, fiind imperativ “cifric”, ar trebui respectat ca atare, inclusiv in materie de sanctiuni care pot fi aprobate, ca atare, prin legi.
(Pentru a nu ne ascunde dupa deget, trebuie spus clar ca multe legi, mai ales cele “strict specializate” nu sunt cunoscute de toata lumea, desi, ca principiu, nimanui nu ii este premis sa nu cunoasca legea si nimeni nu se poate prevala de necunoasterea ei in abaterile comise. Mesajul afirmatiei mele precedente este: pornindu-se de la adevarul mentionat- binecunoscut, ca fiind realitatea insasi- este logic si previzibil ca vor fi adoptate prevederi dure, redactate in sofisticatele limbaje juridico- finanantistice, de neinteles pentru nespecialisti, motiv pentru care nu li se va acorda importanta initial. Acestea vor servi “noul articol” din Constitutie, legat de fiscalitatea imperativa- astfel incat orice atitudine de revolta, sau doar critica, ulterioara sa fie contracarata prin existenta respectivelor norme si prin constitutionalitatea lor.)
Este nevoie sa precizez prin ce ar incalca fundamental (pe principiul dominoului, anuland) suveranitatea o prevedere constitutionala imperativa privind deficitul bugetar al Romaniei stabilit de “noua UE”?
Argumente sunt multe, dar voi invoca doar ceea ce este FOARTE CLAR si neinterpretabil.
A. Conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
“Suveranitatea nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.”
B. Conform art. 61 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
“Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”
C. Conform art. 65 (2) b, Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul) isi desfasoara lucrarile in sendinta comuna pentru (citez):
“aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat”.
Un deficit bugetar imperativ, stabilit printr-un Tratat, incalca (reduce, stirbeste) suveranitatea nationala prin aceea ca incalca unul dintre prerogativele Parlamentului care este (citez) “organul reprezentativ suprem al poporului roman”- prin care poporul roman exercita suveranitatea nationala, conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei.
Foarte clar si explicit:
Tratatul (fiscal sau altfel denumit- important este continutul sau) cel putin reduce (stirbeste) suveranitatea nationala care, conforn Constitutiei (citez) “apartine poporului roman”.
Poporul roman este singurul care se poate pronunta in sensul acceptarii- sau respingerii- reducerii (stirbirii) suveranitatii nationale.
Acest lucru se face prin referendum care trebuie sa prevada EXPLICIT intrebarea legata de suveranitate: “Sunteti de acord cu reducerea/stirbirea suveranitatii nationale?”.
DOAR in functie de rezultatul unui astfel de referendum, cu o intrebare explicita, pe intelesul tuturor, poate fi- sau nu- semnat acel Tratat.
Intr-o ordine conexa de idei (o alta demonstratie a faptului ca referendumul privind EXPLICIT reducerea,stirbirea suveranitate este obligatoriu):
Tratatul (fiscal sau altfel denumit- dar cu acelasi continut) INCALCA flagrant Constitutia Romaniei (am demonstrat cum- art. 2).
Chiar daca, in mod iresponsabil, acel Tratat va fi semnat de Traian Basescu (si “acceptat”, chiar si verbal- dar tot in mod iresponsabil- si de opozitie) el nu poate fi ratificat. Ar putea fi ratificat doar dupa revizuirea Constitutiei astfel incat prevederile acelui Tratat sa nu intre in contradictie cu ale Legii fundamentale.
Conform art. 11 (3) din Constitutia Romaniei (citez):
“In cazul in care un Tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei”.
Procedura de revizuire a Constitutiei este reglementata prin art. 151- (1) (2) si (3). Revizuirea devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum.
DAR
In cazul Tratatului (fiscal) situatia excede necesitatea revizuirii Constitututiei ulterior semnarii sale.
Iata de ce:
Intrucat Tratatul (fiscal) produce efecte asupra suveranitatii, poporul roman trebuie sa se pronunte asupra acestui fapt ANTERIOR semnarii sale de catre presedintele Romaniei.
Argumentare:
Conform Constitutiei Romaniei- art. 2 (2)- citez:
“Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu”
si
suveranitatea apartine poporului roman, doar acesta putand sa o exercite -conform art. 2 (1) din Constitutiei.
CONCLUZIE (in privinta constitutionalitatii semnarii Tratatului- constitutionalitatea ratificarii putand face obiectul dezbaterilor doar ulterior si numai in cazul indeplinirii conditiilor constitutionale ale semnarii sale) :
- Tratatul (fiscal) poate fi semnat DOAR DUPA consultarea poporului prin referendul privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale.
URMARILE semnarii Tratatului, de catre Traian Basescu, anterior consultarii poporului, prin referendum, privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale:
In conditiile in care Traian Basescu, presedintele Romaniei, semneaza Tratatul anterior (sau in lipsa) pronuntarii poporului prin referendum asupra reducerii (stirbirii) suveranitatii:
- comite, in mod explicit, un act de “Tradare” (Conform Cod penal, art. 155);
-se face vinovat de incalcarea Constitutiei, art. 2 (1) si 2 (2), ceea ce atrage:
a.) suspendarea sa din functie conform art. 95 (1);
b.) demiterea sa in urma referendumului (demitere inevitabila, dat fiind nivelul extrem de scazut al increderii), conform art, 95 (3) din Constitutia Romaniei;
c.) instalarea vacantei functiei de presedinte al Romaniei- art. 97 (1) din Constitutie;
Punctul final: punerea sub acuzare a cetateanului Traian Basescu pentru comiterea infractiunii de “Tradare” (conform art. 155 Cod penal).
[...] încredere. Nu este exclus să reuşească. USL trebuie să regândească tot planul de comunicare, după cum spunea Cosmin Dima. Va creşte sentimentul de frustrare cu care se confruntă practic tot electoratul – USL, PDL [...]