un blog de
Cosmin Dima

Ieşirea UDMR de la guvernare pare a fi ultimul ingredient „secret” al unei crize politice de toată frumuseţea. Instinctul de prezervare a electoratului maghiar face ca astfel de gânduri să bântuie din ce în ce mai mult conştiinţa politică a unor lideri UDMR.

Când un vicepreşedinte al UDMR, calitate dublată de cea de ministru, invocă public această posibilitate, liniştea PD-L nu este asigurată. Adevărat că semnalele nu sunt foarte puternice. Şi nici nu asistăm la vreun conflict ireconciliabil între PD-L şi UDMR. Dar, cu toate acestea ieşirea de la guvernare este luată în calcul.

Un astfel de scenariu poate deveni realitate în următoarele situaţii: UDMR nu mai beneficiază de avantajele date de potenţialul de şantaj maxim pe care îl deţine pentru prima dată în istoria politică postdecembristă sau pentru că de acum înainte costurile politice ale guvernării devin sensibil mai mari decât beneficiile.

Pentru UDMR, „trădarea” ar fi simplu calcul politic. Singura formaţiune care nu se raportează ideologic şi/sau doctrinar în relaţia cu alte partide, în negocierea sau în rezolvarea conflictului politic nu poate gândi altfel. În istoria sa politică, UDMR a rămas fidel guvernărilor în care a fost cooptat, atâta timp cât electoratul propriu nu a transmis semnale contrare. Fiind un partid etnic, minoritar, cu rezultate electorale cvasiconstante în alegeri, opţiunea intrării la guvernare este mai presus de ideologie şi de cele mai multe ori de orgoliile politice.

Există o serie de probleme care ar face UDMR să renunţe la statutul de partid de guvernare. Dar există şi mai multe motive ca acesta să rămână pe baricade.

Principalele motive ale UDMR pentru menţinerea coaliţiei

Asumarea guvernării în toată perioada lui Emil Boc (perioadă în care Guvernul a avut pierderi masive de credibilitate) şi a proiectului de modernizare a României susţinut şi promovat de către Traian Băsescu şi PD-L. Acum, Cabinetul Ungureanu va beneficia de luna de miere, astfel că  timpul a fost cumpărat de către PD-L pentru toate formaţiunile de la guvernare;

Participarea şi asumarea deschisă a deciziilor cele mai dificile ale guvernării: tăierea salariilor, impozitarea pensiilor, creşterea CAS, acordurile cu FMI etc. Ieşirea de la guvernare ar intra în contrast cu susţinerea totală a acestor decizii;

O eventuală ieşire de la guvernare ar contrazice mesajul constant dat de UDMR, ca fiind un factor de echilibru. Generarea unei crize politice ar putea valida eticheta de iresponsabilitate politică şi ar putea crea un sentiment de radicalizare;

Din punctul de vedere al comportamentului politic, UDMR nu va mai fi un partener credibil şi predictibil aşa cum a fost până acum. În aceste condiţii, o ieşire prematură de la guvernare (chiar şi în condiţiile unor negocieri cu opoziţia ) ar putea fi un semnal de alarmă şi pentru USL.

Deţinerea unor portofolii importante pentru formaţiunea maghiară. Sunt cele mai importante portofolii deţinute de către UDMR din 1996 încoace (Ministerul Mediului, Ministerul Culturii şi Ministerul Sănătăţii, plus conducerea SGG);

Poziţia de putere pe care o are în raport cu PD-L. Această poziţie s-a întârit şi mai mult în contextul schimbării cabinetului. (aştept cu interes noul protocol care s-ar putea semna săptămâna aceasta). Ultimul protocol de colaborare încheiat în perioada Cabinetului Boc prevedea: adoptarea legii privind statutul minorităţii naţionale;  regionalizarea, dar  în varianta UDMR; modificarea Legii administraţiei publice locale;  modificarea legislaţiei electorale (introducerea pragului de 3%). Să vedem termenele concrete invocate de ministrul Borbely. Altfel…

Principalele motive pentru ieşirea de la guvernare

Ruperea unor protocoale de colaborare pe plan local (Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureş);

Tensiuni în alte zone (Covasna şi Harghita);

Tensiunile dintre UDMR şi proiectele luiTraian Băsescu pentru care UDMR a avut deja poziţii politice contrare(regionalizarea, modificarea Constituţiei)

Legea privind statutul minorităţii naţionale (cu cele trei articole disputate: limitele teritoriale, dreptul de veto al Consiliului Naţional al autonomiei culturale şi  autonomia culturală)

S-ar părea că motivele rămânerii la guvernare sunt mai puternice decât cele în favoarea unei retrageri tactice. Iar de aici s-ar putea înţelege că semnalele lui Borbely sunt mai degrabă adresate colegilor din PD-L în contextul semnării viitoare a noului protocol de colaborare. În orice caz e interesant de văzut care va fi contribuţia lui MRU la negocierea protocolului.