un blog de Cosmin Dima

Pe 21.07.09 la emisiunea „La Ordinea Zilei” de la Antena 3, moderată de Dana Grecu, Bogdan Teodorescu a făcut o analiză a ultimului sondaj BCS (9-16 iulie 2009, finanţat de Marsh Copsey & Associates).

La întrebarea „Cu care din următorii candidaţi la Preşedinţie intenţionaţi să votaţi?” răspunsurile sunt următoarele 1. Traian Băsescu-PD-L: 35,4%; 2. Crin Antonescu – PNL: 21,5%; 2. Mircea Geoană PSD: 19,1%; Corneliu Vadim Tudor – PRM: 7,9%; Alt candidat (Sorin Oprescu)-5,4%; Kelemen Hunor-UDMR: 5%; Radu Duda – independent: 4,7%; Miron Cozma – PSDM: 0,7%; Nati Meir-inependent: 0,3% (cu menţiunea că cercetarea nu a luat în calcul persoanele plecate din ţară (la muncă, la studii, ca turişti) şi nici persoanele instituţionalizate (din spitale, mânăstiri, cazărmi, puşcări, etc); nu s-au realizat interviuri în staţiunile turistice. *Sorin Oprescu nu a fost inclus în lista de candidaţi. El a fost menţionat în mod special de 5,4% din alegători)

Importantă este tendinţa şi nu în mod absolut cifrele. Dacă ne uităm la penultimul sondaj realizat în iulie de CCSB care arăta următoarea intenţie de vot – Traian Băsescu – PD-L – 38%; Crin Antonescu – PNL – 19%; Mircea Geoană – Alianţa PSD +PC 19%, Corneliu Vadim Tudor – PRM – 12%; Principele Radu Duda – 7%, Kelemen Hunor – UDMR 3%, Altul- 2%, vom putea observa modificările.

Traian Băsescu este pe trend descendent; Crin Antonescu preia locul al II-lea în uşoară creştere; Mircea Geoană se stabilizează la 19%; CVT scade patru procente; Radu Duda scade; Kelemen Hunor creşte cu două procente;

Bogdan Teodorescu a afirmat că alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, vor fi altfel decât cele care s-au desfăşurat până acum. Ipoteza lansată: pentru prima dată după 1989 se vor bate 4-5 candidaţi şi nu partidele din care fac parte.

Nu pot să mă raliez la această ipoteză.

În România, cel puţin aşa cum se prezintă cea mai mare parte a electoratului în acest moment, apatic, dezinteresat, ignorant, plictisit, alegerile nu pot fi câştigate fără implicarea structurii de partid. Mobilizarea la vot este esenţială, nu şi suficientă. Una dintre excepţii ar putea fi Sorin Oprescu, care aparent nu a avut nevoie de sprijinul maşinăriei de partid. Însă, aici sunt nişte nuanţe importante care trebuie luate în considerare: mediatizare excesivă, poveste emoţionantă, aşteptare creată, contracandidaţi rigizi şi nepopulari, etc. În orice caz fenomenul independentului în politica românească este un subiect aparte care merită analizat pe larg cu toate implicaţiile care derivă dintr-o astfel de candidatură, dar şi contextele în care a apărut.

Şi în inainte de alegerile parlamentare din 2008 s-a afirmat că vor fi votaţi candidaţi nu partide. A fost o imensă eroare. În pragul alegerilor, mai mult de 90% dintre candidaţi nu erau cunoscuţi, iar identificarea lor s-a făcut după însemnul electoral al partidului de provenienţă şi cu ajutorul structurii de partid. A fost votat într-o proporţie covârşitoare partidul şi nu candidatul.

Alegerile uninominale au constituit un experiment interesant în politica românească din care au avut de învăţat, atât politicienii, cât şi cei care i-au consiliat. Argumentele de tipul: “se votează oameni, nu partide” – a ţinut de domeniul mesajului, de tactica electorală şi politică, de diminuarea votului politic. Electoratul votează de cele mai multe ori în două moduri: emoţional – este sensibil la anumite teme, persoane; raţional – în funcţie de oferta electorală a partidelor şi în funcţie de oferta electorală individuală a candidaţilor (în interes public) sau în interes privat (cumpărarea voturilor).

La alegerile parlamentare din 2008 electoratul a votat aproximativ la fel ca şi atunci când erau nevoiţi să voteze candidaţii pe listele impuse de partid. În condiţiile introducerii votului uninominal a apărut un fenomenul al influenţelor reciproce în abordarea unei campanii electorală. Acesta a generat 3 variante strategice de abordare a campaniei electorale: Candidat vs Partid; Partid vs Candidat; Candidat şi Partid. Era apoi necesară alegerea variantei şi, la nevoie, schimbarea ei.

Concluzii:

• Dacă sondajul este „pe bune” înseamnă că Mircea Geoană are mari probleme, iar problemele ar putea să apară şi în interiorul partidului; La fel şi Traian Băsescu, cel puţin deocamdată;

• Dacă sondajul este „lucrat bine” înseamnă că americanii de la Marsh Copsey & Associates se joacă cu spinul şi pitch-ul. Găsiţi ceva interesant şi aici “Spin (And Pitch) Doctors: Campaign Strategies in Televised Political Debates Author(s): Michael I. Norton and George R. Goethals Source: Political Behavior, Vol. 26, No. 3 (Sep., 2004), pp. 227-248”(dacă vă interesează în mod special vi-l dau în format electronic);

 • Implicarea maşinăriei de partid (aşa cum numea Max Weber organizarea modernă a partidelor) este inevitabilă; Astfel sprijinul aleşilor locali este foarte important, cel puţin până în turul al doilea, dar nu numai;

 • Ipoteza poate fi validă parţial, dar numai pentru turul al doilea. Într-adevăr, personalitatea celor care vor rămâne în cursă va fi mult mai importantă, riscul de a pierde pe seama propriilor greşeli, fiind mult mai mare;