Dileme postelectorale (II)
Alegeri corecte vs alegeri fraudate. Este cea de-a doua dilema postelectorală cu influenţă directă asupra funcţionării democraţiei autohtone. Pentru prima dată în România acuzaţiile de fraudare a alegerilor prezidenţiale nu rămân în stadiul unor declaraţii belicoase şi a discuţiilor interminabile şi plictisitoare despre ce a fost mai mult sau mai puţin evident.
S-au întreprins măsuri concrete derivate din drepturi constituţionale. PSD a apelat la una dintre cele mai contestate/apreciate (în funcţie de decizia dată) instituţii din arhitectura constituţională, Curtea Constituţională. Acum aşteaptă decizia acestei instituţii.
Este un exemplu foarte bun pentru a argumenta că astfel de situaţii necesită instituţii care contează şi care ar trebui să fie consolidate. Este o pledoarie pentru întărirea instituţiilor şi pentru diminuarea dimensiunii personale şi populiste a rezolvării treburilor politice. Avem nevoie de instituţii consolidate şi durabile şi nu de soluţiile miraculoase ale unui om politic sau ale altuia.
Într-o democraţie consolidată alegerile trebuie să îndeplinească două condiţii esenţiale. Ele trebuie să fie libere şi corecte. Nu este pentru prima dată în România când cea de a doua condiţie este pusă sub semnul întrebării nu numai de către unul dintre competitorii politici, ci şi de o parte a presei, a societăţii civile şi chiar de către 60% din respondenţii unui sondaj CCSB.
Şi primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2004 a fost supus unor acuzaţii de fraudă care nu au fost niciodată demonstrate, chiar dacă cel care acuza frauda a fost chiar candidatul victorios Traian Băsescu. Diferenţa dintre situaţia din 2004 şi cea din 2009 este că acum s-au inversat rolurile. PSD strigă că s-au furat alegerile, iar PD-L face pe jucătorul pasiv şi liniştit.
Numărarea voturilor nule nu a adus o modificare surprinzătoare a scorurilor celor doi candidaţi, ba din contră Traian Băsescu a mai câştigat 1260 de voturi, iar Mircea Geoană 987 de voturi. Până acum, frauda e pe hârtie şi cam mică. Şi tot în favoarea lui Traian Băsescu.
Contează percepţia românilor că alegerile au fost fraudate? Mă îndoiesc că interesează pe cineva în mod special. Şi dacă s-a furat? Cine să rezolve problema? Traian Băsescu? Mircea Geaonă? Crin Antonescu? Alt lider politic ? Un grup de lideri politici?
Până la urmă tot instituţiile sunt problema. Fără instituţii solide şi curate nu se va putea niciodată garanta că cel care stă în scaunul puterii a fost ales corect. Iar dacă la fiecare ciclu electoral mai mult de jumătate dintre români vor spune că alegerile au fost fraudate sau dacă voturile vor fi cumpărate sau dacă oamenii vor fi şantajaţi atunci ce fel de democraţie avem în România ?
Articol publicat Monday, December 14th, 2009 la 14:58 in categoria Politica/Politici/Partide. Poti urmari raspunsurile prin feed-ul RSS 2.0. Comentariile si raspunsurile sunt inchise.