un blog de Cosmin Dima

Tema grupurilor de interese cu statut privilegiat revine, într-o formulă obsesivă, la începutul celui de-al doilea mandat prezidenţial. Aceeaşi temă a fost abordată de Traian Băsescu şi la începutul anului 2005. Cu toţi consilierii lui, unii proveniţi din facultăţile de ştiinţe politice, alţii reputaţi jurnalişti şi analişti, Traian Băsescu nu a înţeles nici acum cu ce se mănâncă acest concept. Retorica lui rămâne simplă, pe înţelesul românului, pentru urechile curioase ale jurnaliştilor şi pentru ochii duşmanilor lui personali.

Am mai scris despre acest subiect (aici) şi am dat şi câteva definiţii şi exemple pentru publicul interesat. Reiau, acum, această temă dintr-o pasiune intelectuală faţă de acest fenomen care nu este înţeles şi studiat pe deplin. Conotaţia negativă a acestui concept va tinge probabil noi dimensiuni. Şi asta din cauza anumitor politicieni care nu ştiu ce vorbesc sau care vorbesc ca să se afle în treabă şi a acelor formatori de opinii cărora le este greu să citească surse respectabile despre fenomene care în alte ţări sunt studiate de zeci de ani. Sunt câteva valuri de teorii despre grupurile de interese, deci există literatură de specialitate. Mai greu cu lectura.
 
Pentru a putea analiza retorica lui Traian Băsescu trebuie să vedem care este logica acestuia. Deci: Traian Băsescu nu ignoră existenţa grupurilor de interese. Încă de la primul mandat, în februarie 2005, Traian Băsescu a dezvăluit existenţa grupurile de interese din media ca apoi să extindă acuzaţiile la grupurile de interese din jurul Guvernului. Traian Băsescu nu numai că nu ignoră existenţa grupurilor de interese, dar şi ştie care sunt acelea care roiesc în jurul Guvernului sau în media. Le ştie, dar nu le nominalizează. Este ca şi cum ne spune că există răul pe pământ şi mai mult, el este şi în România. În ciuda acestor alegaţii nu a luat măsuri pentru a stopa acţiunile grupurilor de interese nocive, pentru Guvern, pentru români, pentru societate.

Pe scurt relaţia lui Traian Băsescu cu grupurile de interese a fost în felul următor: nu le ignoră existenţa, ştie care sunt cele nocive, dar nu întreprinde nicio măsură pentru a împiedica acţiunile grupurilor de interese (în afara retoricii politice).  A arăta babaul de sub pat pare a fi logica preşedintelui.

Acum, la începutul celui de-al doilea mandat prezdenţial, Traian Băsescu invocă din nou existenţa grupurilor de interese. ”Un pericol la adresa democraţiei şi a statului de drept, la care m-am mai referit, este influenţa excesivă a unor grupuri de interese economico-financiare asupra politicienilor şi a instituţiilor statului.”

Aşteptăm să vedem cum va putea opri Traian Băsescu influenţa lor. Cu alte cuvinte cum va împiedica raţiunea de a fi a grupurilor de interese. Reiau câteva definiţii “organizaţii care au o oarecare autonomie faţă de guvern sau partidele politice şi ( …) încearcă să influenţeze politica publică.”; “un corp organizat de indivizi care împărtăşesc aceleaşi scopuri şi care încearcă să influenţeze politica publică.”; “organizaţii care încearcă să influenţeze direcţia politicii guvernamentale,  fără a încerca să formeze guvernul”.

Singurul mod de a face acest lucru este eradicarea propriu-zisă a acelor grupuri de interese. Poate că va recurge la aceste măsuri acum când are toate mijloacele necesare. Nu mai poate să se plângă că guvernul nu-l mai ascultă. Dacă va trece cabinetul Boc atunci va avea toate pârghiile.

Oricum, aşteptăm mâine poimâine o nouă interpretare dată de Traian Băsescu democraţiei. Cu modernizarea şi grupurile de interese ne-am lămurit.