un blog de Cosmin Dima

 Au trecut 22 de zile de la începerea noului an politic. În 22 de zile nu am avut 22 de evenimente politice importante. Cel mult 22 de promisiuni guvernamentale, dacă nu au fost şi ele epuizate în campaniile electorale. Nu se mai petrece nimic spectaculos şi pasional pentru interesul public. Campania electorală prezidenţială a stors toată energia din personajele politice care mai ieri se luptau pe viaţă şi pe moarte prin studiourile televiziunilor. Acum cu ultimele sforţări liderii partidelor s-au repliat pentru a lupta pentru bucăţica şi scaunul propriu.

Confruntarea Prigoană-Stroe nu numai că a fost plicticoasă, dar şi enervantă la un moment dat. Mesajele lor au fost un fel de ciorbă reîncălzită. Prigoană cu reformarea statului, Stroe cu bunul-simţ. Oricum, marea confruntare a anului 2010 s-a terminat cu victoria bunului – simţ asupra nesimţirii. Sau cel puţin aşa zic ei.

Mai departe. Revoltele/reformele cerute şi mini-revoltele/mini-refomele cerute din interiorul partidelor. Liderii politici sunt pe cale să spună orice numai să nu iasă foarte multe lucruri murdare din interior.

PSD stă pe un butoi de pulbere, fracţionat în cine mai ştie câte grupări. Oricum cel puţin două. Fiecare se abţine de la prea multe comentarii. Importantă este strategia care acum “se scrie” pentru fiecare grup. Grupările din PSD antagonizate de lupta pentru putere nu mai reprezintă o noutate. Democraţia internă în PSD există încă din 2005, de când Mircea Geoană susţinut de Grupul de la Cluj, a candidat cu o promisiune reformistă asupra partidului. De atunci nu s-a întâmplat mare lucru în această privinţă. Echilibristica pe care a făcut-o până acum, între diferiţi baroni şi între diferite grupuri, pare că nu-i mai merge. Începe să se încline balanţa. Oricum este normal ceea ce se întâmplă. Democraţie internă, contestare şi opoziţie. Numai bune pentru un partid social – democrat care încă mai doreşte supremaţia pe scena politcă.

PD-L fierbe la foc mic. “Ciocu mic” încă funcţionează. Oligarhizarea şi actuala conducere este contestată cu precauţie. Mult prea multă gălăgie ar putea strica. Nu partidului, care funcţionează foarte bine în forma sa de monolit, ci acelor doi contestatari şi doritori reformatori. Cel mai important lucru pe care îl are PD-L în acest moment de făcut este realizarea guvernării. Într-o formulă cât mai eficientă şi cu politici cât mai acceptate de grupurile societăţii. În alegeri am văzut că se poate descurca. Obţine scoruri bune şi în locale şi în parlamentare şi la prezidenţiale, chiar şi la europarlamentare. În schimb guvernarea este altceva. Guvernarea nu este acelaşi lucru cu conducerea unui partid. Emil Boc trebuie să încerce din nou şi capitolul ăsta. Anul trecut nu prea i-a reuşit.

Despre PNL nu am ce scrie. După Victoria din Colegiul 1 s-au dat la fund şi sărbătoresc. Sper că nu prea mult, că apoi rămân în urmă cu evenimentele.

• Trimite via Email/Twitter/Facebook/Messenger

Publicat în Politica/Politici/Partide | Comments Off

PNL începe să experimenteze uşor-uşor şi sentimentul opoziţiei interne, nu numai pe cel al opoziţiei parlamentare. Cam cât a durat până când unitatea şi decizia partidului să fie zdruncinată? Mai puţin de o lună de la deciziile luate de forurile decizionale ale PNL.

Relu Fenechiu are, se pare, altă agendă politică comparativ cu Crin Antonescu, pe care l-a susţinut în majoritatea deciziilor de la Congresul din martie şi până la sfârşitul lui 2009. Intenţia liberalului de a scrie o scrisoare premierului Boc şi preşedintelui Traian Băsescu se înscrie în tradiţia liberală de contestare a deciziilor liderului principal al partidului. Nu este nimic nou pentru observatori, ci este ceva nou pentru Crin Antonescu.

Nu cred că se aştepta ca unitatea să fie cuvântul de ordine în PNL mai ales după un eşec electoral (europarlamentare) şi un obiectiv neîndeplinit (ratarea turului al doilea la prezidenţiale şi evident preluarea mandatului de preşedinte), dar poate nici nu se aştepta ca unul dintre susţinătorii principali să-i submineze autoritatea, mai ales după un joc destul de frumos făcut în opoziţie pe ultima sută de metri până la alegerile prezidenţiale.

Se pare că opoziţia nu mai este pe placul tuturor liberalilor mai ales după experienţa plăcută de patru ani la guvernare. Deci care este miza liberalului ieşean ? Reprezintă un grup, o parte a liberalilor care vor la putere sau vrea să stimuleze dezbaterea internă?

Oricum PNL nu poate avea mai multe opţiuni decât cele care pot fi posibile. Intrarea la guvernare sau rămânerea în opoziţie.

PNL a ales să facă o opoziţie „altfel” decât s-a făcut până acum. Evident că va fi diferită, va fi altfel pentru că nici contextele politice sau parlamentare nu au fost aceleaşi până acum. Difuzul atribut „altfel” al opoziţiei ar trebui să fie o politică concretă în Parlament, în media, la nivel local. În condiţiile apariţiei unor disensiuni interne opoziţia parlamentară va fi diminuată, iar eficienţa politică va fi subminată.

PNL nu este singurul partid care se va confrunta cu probleme interne. PSD şi PD-L merg pe acelaşi drum. Evident, mişcările interne se vor manifesta în grade diferite în funcţie de fiecare partid in parte. Cel mai interesant spectacol va fi oferit de PD-L, neobişnuit până acum cu astfel de probleme.

• Trimite via Email/Twitter/Facebook/Messenger

Publicat în Politica/Politici/Partide | 1 Comentariu »

Anul 2010 nu aduce prea multă linişte pentru PD-L, partidul câştigător al alegerilor prezidenţiale. S-au ridicat voci proaspete care până nu de multă vreme apărau partidul în ceea ce priveşte corectitudinea politică, acţiunea politică şi electorală, identitatea şi calitatea activiştilor, elita politică proprie.

Sever Voinescu şi Cristian Preda au început să se trezească şi să-şi dea seama că şi-au afundat picioarele în mlaştina specifică partidelor. Acum vor să se spele pe picioare. Poziţia celor doi intelectuali, printre puţinii spălaţi în limbaj ai PD-L, reprezintă o mişcare importantă.

Se pune întrebarea ? Cei doi intelectuali ai ştiau dinainte de “mizeria” din interiorul PD-L şi au tăcut din gură până acum pentru că partidul trecea prin câteva campanii electorale importante sau abia acum s-au trezit că democraticul partid este de fapt oligarhic ?

Chiar dacă întrebările vor fi fără răspuns este posibil ca PD-L să intre în vria contestărilor. Au mai existat cazuri în care diverse voci (Cezar Preda, Theodor Stolojan) au făcut notă discordantă faţă de interesele conducerii, însă ele au fost ulterior nuanţate şi chiar corectate. PD-L şi-a cenzurat foarte bine şi eficient vocile contestatare.
Boc, aşa cum el ştie şi simte foarte bine, le-a recomandat, celor doi, să facă “ciocu mic” pentru că lipsa lor de experienţă ar putea deruta bunul mers al partidului. Ce ar fi putut să spună Boc cel caruia nici prin gând nu i-ar fi trecut vreodată să-l supere pe atotputernicul Zeus? Nimic altceva. Obedienţa şi lipsa criticilor face parte din filozofia PD-L.

În ceea ce priveşte distribuţia puterii în interiorul unui partid, Robert Michels a formulat aşa-numita “lege de fier a oligarhiei”. „Făcute să fie instrumente ale democraţiei competitive, partidele sunt inevitabil sediul unei derive oligarhice. Pe măsură ce se profesionalizează, funcţionează din ce în ce mai mult doar în folosul conducătorilor inamovibili şi atotputernici” (Pierre Brechon-Partidele Politice, p. 15)

Poate că a venit momentul ca PD-L să renunţe la filozofia: numai şi numai în cadrul congreselor se rezolvă problemele partidelor. Dacă va depăşi această etapă PD-L poate rămâne cu faţa curată pe scena politică şi poate deveni acel partid mare de dreapta la care visează domnul Voinescu.

Până una alta PD-L rămâne un partid fără o ideologie concretă şi coerentă, un partid pragmatic de tipul office-seeking party, un partid cu o lipsă acută de cadre sau după o altă tipologie un partid de tipul catch-all.

“Partidul catch-all răspunde unui sistem politic mobilizat, în care guvernarea a devenit mai tehnică şi în care comunicarea electorală are loc prin mass-media. Liderii comunică prin intermediul televiziunii cu votanţii, trecând peste membrii de partid.” Astfel de partide nu se mai afirmă ca reprezentante a unui grup social cu precădere. “Un partid suficient de mare pentru a câştiga majoritatea trebuie să fie atât de atotcuprinzător (catch-all) încât nu poate avea un program ideologic unic.”

• Trimite via Email/Twitter/Facebook/Messenger

Publicat în Politica/Politici/Partide | Comments Off

Ne vedem, aici, după sărbători.

Până atunci LA MULŢI ANI, SĂRBĂTORI FERICITE ŞI UN 2010 MAI VALOROS :=)) !

Cu stimă,

Cosmin Dima

• Trimite via Email/Twitter/Facebook/Messenger

Publicat în Politica/Politici/Partide | 1 Comentariu »

Tema grupurilor de interese cu statut privilegiat revine, într-o formulă obsesivă, la începutul celui de-al doilea mandat prezidenţial. Aceeaşi temă a fost abordată de Traian Băsescu şi la începutul anului 2005. Cu toţi consilierii lui, unii proveniţi din facultăţile de ştiinţe politice, alţii reputaţi jurnalişti şi analişti, Traian Băsescu nu a înţeles nici acum cu ce se mănâncă acest concept. Retorica lui rămâne simplă, pe înţelesul românului, pentru urechile curioase ale jurnaliştilor şi pentru ochii duşmanilor lui personali.

Am mai scris despre acest subiect (aici) şi am dat şi câteva definiţii şi exemple pentru publicul interesat. Reiau, acum, această temă dintr-o pasiune intelectuală faţă de acest fenomen care nu este înţeles şi studiat pe deplin. Conotaţia negativă a acestui concept va tinge probabil noi dimensiuni. Şi asta din cauza anumitor politicieni care nu ştiu ce vorbesc sau care vorbesc ca să se afle în treabă şi a acelor formatori de opinii cărora le este greu să citească surse respectabile despre fenomene care în alte ţări sunt studiate de zeci de ani. Sunt câteva valuri de teorii despre grupurile de interese, deci există literatură de specialitate. Mai greu cu lectura.
 
Pentru a putea analiza retorica lui Traian Băsescu trebuie să vedem care este logica acestuia. Deci: Traian Băsescu nu ignoră existenţa grupurilor de interese. Încă de la primul mandat, în februarie 2005, Traian Băsescu a dezvăluit existenţa grupurile de interese din media ca apoi să extindă acuzaţiile la grupurile de interese din jurul Guvernului. Traian Băsescu nu numai că nu ignoră existenţa grupurilor de interese, dar şi ştie care sunt acelea care roiesc în jurul Guvernului sau în media. Le ştie, dar nu le nominalizează. Este ca şi cum ne spune că există răul pe pământ şi mai mult, el este şi în România. În ciuda acestor alegaţii nu a luat măsuri pentru a stopa acţiunile grupurilor de interese nocive, pentru Guvern, pentru români, pentru societate.

Pe scurt relaţia lui Traian Băsescu cu grupurile de interese a fost în felul următor: nu le ignoră existenţa, ştie care sunt cele nocive, dar nu întreprinde nicio măsură pentru a împiedica acţiunile grupurilor de interese (în afara retoricii politice).  A arăta babaul de sub pat pare a fi logica preşedintelui.

Acum, la începutul celui de-al doilea mandat prezdenţial, Traian Băsescu invocă din nou existenţa grupurilor de interese. ”Un pericol la adresa democraţiei şi a statului de drept, la care m-am mai referit, este influenţa excesivă a unor grupuri de interese economico-financiare asupra politicienilor şi a instituţiilor statului.”

Aşteptăm să vedem cum va putea opri Traian Băsescu influenţa lor. Cu alte cuvinte cum va împiedica raţiunea de a fi a grupurilor de interese. Reiau câteva definiţii “organizaţii care au o oarecare autonomie faţă de guvern sau partidele politice şi ( …) încearcă să influenţeze politica publică.”; “un corp organizat de indivizi care împărtăşesc aceleaşi scopuri şi care încearcă să influenţeze politica publică.”; “organizaţii care încearcă să influenţeze direcţia politicii guvernamentale,  fără a încerca să formeze guvernul”.

Singurul mod de a face acest lucru este eradicarea propriu-zisă a acelor grupuri de interese. Poate că va recurge la aceste măsuri acum când are toate mijloacele necesare. Nu mai poate să se plângă că guvernul nu-l mai ascultă. Dacă va trece cabinetul Boc atunci va avea toate pârghiile.

Oricum, aşteptăm mâine poimâine o nouă interpretare dată de Traian Băsescu democraţiei. Cu modernizarea şi grupurile de interese ne-am lămurit.

• Trimite via Email/Twitter/Facebook/Messenger

Publicat în Politica/Politici/Partide | Comments Off