un blog de
Cosmin Dima

În articolul trecut am anticipat cu o zi înainte de numirea premierului tactica lui Traian Băsescu. Era destul de clar că nu va ceda şi că va merge pe propriul scenariu şi va ignora în mod elegant, chiar cu argumente, propunerea majorităţii parlamentare coagulate în jurul primarului Sibiului. Era singura soluţia de a ieşi cu bine din capcana întinsă de către PNL, PSD, UDMR şi grupul minorităţilor. În afară de membrii PD-L, decizia lui Traian Băsescu de a-l desemna pe primarul „sectorului 4” nu a fost bine primită nici de restul comentatorilor şi analiştilor care mai au opinii cât de cât independente.
Scriam pe 6 noiembrie 2009 următoarea frază, în concluziile articolului: „Singura mişcare care ar pune majoritatea parlamentară în şah este ca Traian Băsescu să aibă o propunere şi mai onorabilă decât Klaus Iohannis. O propunere onorabilă, cu notorietate, populară dacă s-ar putea. O persoană mai cunoscută şi mai apreciată ca Iohannis.”

Impredictibilitatea preşedintelui Traian Băsescu, pe care mulţi o scot în evidenţă ca şi caracteristică esenţială a comportamentului politic, nu este chiar atât de impredictibilă. Cine studiază cu adevărat comportamentele liderilor politici îşi poate da seama în cea mai mare parte de modul în care acel lider îşi va structura acţiunea. Traian Băsescu a mizat în toată această perioadă pe o combinaţie între popularitate, agenda politică şi agenda cetăţenilor. Fiecare dintre cele trei elemente au fost folosite cu abilitate de către actualul preşedinte. A jucat cum a vrut şi a impus mai multe teme deodată. A impus teme pe agenda guvernamentală, a preluat teme de pe agenda publică şi a le-a transferat pe agenda politică. S-a jucat cum a vrut. Restul liderilor politici şi mass-media au căzut de fiecare dată în capcana comentariilor despre temele pe care preşedintele le-a impus. Astfel ele au putut fi impuse şi mai uşor.

Desemnarea lui Liviu Negoiţă a răspuns în mare parte profilului lui Klaus Iohannis. Traian Băsescu s-a mişcat din punct de vedere tactic foarte bine. A contracarat cu abilitate cererile majorităţii, comparativ cu rateul dat cu Lucian Croitoru. Odată cu această desemnare Traian Băsescu a închis una dintre temele cu care Crin Antonescu şi-a lovit contracandidatul. Cine va mai discuta despre desemnarea unui premier până după primul tur de scrutin?
Crin Antonescu se luptă cu Traian Băsescu într-un mod dispersat. Nu mai înţelege nimeni cum se poziţionează candidatul liberal faţă de actualul preşedinte. O alternanţă între atacurile directe şi cele indirecte, ba are, ba nu are nimic cu Traian Băsescu. Ultimele declaraţii ale lui Crin Antonescu dovedesc degringolada prin care trece strategia de campanie şi echipa de campanie a acestuia. A declara că mai bine votezi în turul al doilea cu Mircea Geoană/Vadim/Becali decât cu Traian Băsescu poate fi asimilată la fel de bine cu sinuciderea electorală. Cu alte cuvinte Crin Antonescu îşi recunoaşte eşecul, aşa cum a făcut-o şi prin ridicolul discurs de la alegerile europarlamentare, după afişarea rezultatelor ?

A avut un început bun şi a fost susţinut şi de presă. Însă s-a văzut, ulterior, că liberalul nu era chiar atât de pregătit pentru candidatura la alegerile prezidenţiale. A fost un experiment al propriei voinţe, al propriei şanse şi al propriului partid. Poate că jocurile nu s-au încheiat pentru Crin Antonescu, însă realitatea electorală zugrăveşte altceva. Este ignorat cu desăvârşire de principalul contracandidat, Traian Băsescu. Ba chiar i se propune şi intrarea la guvernare, fără pretenţia unui premier. Sondajele îi sunt defavorabile în marea lor majoritate. Polarizarea care s-a creat, dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu ca şi finalişti, nu cred că mai poate fi oprită. Poate prin câteva acţiuni gen Iohannis sau prin greşeli enorme ale lui Mircea Geoană.

Dacă nu va fi victima propriilor colegi şi a propriilor greşeli, Crin Antonescu va fi un redutabil candidat pentru alegerile din toamna lui 2014.