un blog de Cosmin Dima

Apropierea alegerilor prezidenţiale scoate în evidenţă şi mai mult pasiunea politică pe care o descriam în articolul trecut. Scandalurile şi intoxicările apărute în ultima perioadă în presă anticipează miza alegerilor din acest an. Miza continuităţii sau miza schimbării. Care va domina va depinde de mai mulţi factori şi de contextul politic.

 Ca şi studiu de caz (din punctul de vedere al marketingului politic, al comunicării politice şi al analizei politice), cazul Udrea este foarte interesant. De ce ? Pentru că Elena Udrea se combină cu factorul Traian Băsescu. Rezultatul combinaţiei este unul periculos pentru adversarii politici, dar şi pentru fiecare dintre cei doi. Ca om politic, dar şi ca individ, Traian Băsescu are şi puncte slabe, dar şi puncte tari. Ca orice alt politician, Traian Băsescu face şi mişcări politice bune, spectaculoase dar şi mişcări politice greşite.

În ultima perioadă, Traian Băsescu se confruntă cu problemele punctelor sale slabe. Şi mai mult, el pare că nu poate rezolva probleme apropiaţilor lui. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu pare a fi într-un punct decisiv al mandatului prezidenţial. Evoluţia scandalului în care este imlicat fratele Mircea şi evoluţia scandalului în care este implicată Elena Udrea vor fi decisive pentru viitorul politic al preşedintelui. Dacă nu le va putea rezolva, atunci va fi „rezolvat” politic.

Ceea ce a făcut Traian Băsescu în ultima perioadă regăsim mai puţin la alţi politicieni. Preşedintele şi-a promovat punctele slabe. În mod normal logica este în sens invers: politicienii încearcă să-şi ascundă punctele slabe, nu să le promoveze.

Greşelile politice raportate la punctele slabe: – promovarea în prima linie a politicii româneşti pe Elena Băsescu, fiica cea mică, lipsită de experienţă politică şi calităţi profesionale; – susţinerea şi promovarea în poziţii cheie a unor femei mai mult sau mai puţin capabile din punct de vedere politic, dar loiale până la dispariţia politică şi publică, în caz de nevoie – Elena Udrea, Monica Ridzi, Roberta Anastase. Mioarea Mantale şi Anca Boagiu fac şi ele parte din actorii promovaţi de preşedinte; – promovarea lui Emil Boc în funcţia de preşedinte al PD-L şi, ulterior, în funcţia de prim-ministru;

Pe de altă parte începe să se contureze o atitudine pe care, se pare, democrat-liberalii nu o percep deocamdată. O atitudine de blam a presei, societăţii civile, adversarilor politici faţă de aroganţa lor. Aroganţa că Traian Băsescu este cel mai puternic, cel mai bun, cel mai influent, cel mai cel mai. Monica Ridzi a căzut aşa de rău din cauza aroganţei de care a dat dovadă. Elena Udrea dacă va eşua, va eşua din cauza aroganţei. Traian Băsescu dacă va pierde, va pierde şi din cauza aroganţei de care au dat dovadă democrat-liberalii. Mesajul anticorupţie pe care l-au tot invocat s-a întors împotriva lor. Cum te mai poţi apăra atunci când devii necredibil ? O întrebare deloc retorică pentru liderii PD-L.

Relaţia directă a lui Traian Băsescu cu PD-L a vulnerabilizat partidul. Legătura ombilicală dintre cele două elemente are valoare direct proporţională. Când un element se întăreşte la fel se întâmplă şi cu celălalt. Când unul devine o povară, celălalt resimte greutatea.

Relaţia lui Traian Băsescu cu Elena Udrea & CO şi mai nou dezvăluirile faţă de afacerile fratelui Mircea îi modifică din ce în ce mai mult cifrele din sondaje şi în acelaşi timp îi vulnerabilizează şi poziţia de candidat în alegerile prezidenţiale.

Bătălia dintre Traian Băsescu şi contracandidaţii acestuia va descrie în noiembrie un joc politic complex. Se vor regăsi într-o situaţie de conflict total. Doi pierd, unul câştigă. Suma este negativă. Oare ? Sau vom regăsi un joc cu miză pozitivă, cu mai mulţi câştigători decât pierzători ? Rămâne de văzut. Politica rămâne spectaculoasă pentru că seamănă cu un joc de şah. De fapt este mai mult decât atât. Este un şah politic.